Tractatus (3)

Să vedem acum în ce fel am putea să înţelegem mai bine ceea ce spune Wittgenstein despre „stări de lucruri” şi „fapte”. În primul rând, spre deosebire de obiecte, stările de lucruri sunt complexe. O stare de lucruri are o structură pe care i-o conferă relaţiile determinate dintre obiectele ce sunt componentele sale (T 2.031, T 2.032).

Tractatus (2)

În mod obişnuit numim orice lucru despre care vorbim “obiect” sau “lucru”¹ (după cum s-a vazut şi în această propoziţie). Cu toate acestea, nu orice obiect al discursului nostru este în mod necesar un obiect în sensul avut în vedere de Wittgenstein în Tractatus. În vreme ce noi putem vorbi despre istoria lumii – un lucru extrem de complex –, obiectele din Tractatus sunt simple (T 2.02). Probabil, unul dintre modurile cele mai intuitive de a te gândi la un obiect simplu este să următorul.

Tractatus (1)

Textul lucrării Tractatus logico-philosophicus poate fi înţeles poate mai bine dacă este văzut ca un hypertext. Propoziţiile cu acelaşi rang al numărului de ordine, din acest punct de vedere, sunt pe acelaşi plan, în timp ce propoziţiile cu un rang mai mic al numărului de ordine detaliază afirmaţiile făcute în cadrul propoziţiilor cu un rang mai mare al numărului de ordine, aflându-se pe un plan subiacent. Detalierile pot consta în observaţii, lămuriri suplimentare sau chiar argumente. Relaţia dintre propoziţiile subordonate şi propoziţiile supraordonate nu este de un singur tip, dar ea poate fi înţeleasă mai bine având în vedere relaţia dintre paginile unui site de pe Internet.

Influente asupra lui Wittgenstein (3)

Logica matematică (sau logica simbolică) nu mai era, astfel, doar un instrument cu ajutorul căruia să procedăm într-un mod mai riguros atunci când prezentăm demonstraţii matematice. Era, aşa cum crezuse şi Aristotel pe vremea sa despre logica clasică, intrumentul care ne poate ajuta să înţelegem cum funcţionează limbajul omenesc, scoţându-i în evidenţă structura.

Influente asupra lui Wittgenstein (2)

Una dintre problemele pe care şi le poate pune o persoană care doreşte să înţeleagă limbajul priveşte relaţia dintre cuvinte şi expresii mai complicate. Dacă rolul cuvintelor este să numească obiecte din realitate, iar propoziţiile sunt înşiruiri de cuvinte, atunci cum se face că propoziţiile sunt mai mult decât nişte enumerări?

Un exemplu pentru sectiunea despre forma de viata

“M-am gandit la tine.”

Analiza traditionala: Propozitia e ambigua. Ar putea insemna unul sau mai multe dintre urmatoarele lucruri:
- Mi-am amintit un eveniment la care ai luat si tu parte.
- Mi-am amintit un eveniment in care tu ai fost actantul principal.
- Mi-am reprezentat in minte figura ta.